Istoricul localităţii

ISTORICUL COMUNEI

        Din motive necunoscute, nu s-au păstrat documente istorice iar monumente sau locuri istorice în comună sau în apropiere nu există. Cercetătorii afirmă că datorită faptului că fiecare sat a avut primărie proprie, odată cu înfiinţarea unei singure primării în centrul de comună Zimandu Nou, precum şi datorită faptului că au fost utilizate mai multe clădiri, s-au distrus marea majoritate a documentelor vechi. În anul 1941, încă se mai păstrau multe documente vechi, iar monografia comunei scrisă atunci ne serveşte si astãzi ca sursã de informaţii.
        Satul Zimandu Nou s-a înfiintat în anul 1852. Din surse necontrolabile reiese că locuitorii ar fi venit din Pusta Csernovics Ujfalu situată pe teritoriul Ungariei, la o distanţă de 15-20 km de graniţă româno-ungară pe direcţia Curtici.
        Afirmativ, fostul moşier şi-ar fi pierdut moşia la un joc de cărţi iar moşierul cel nou a desfiinţat complet Pusta Csernovics, unde până atunci lucraseră unguri, proveniţi din nordul Ungariei, din judeţul Nayrad, actualmente în Cehoslovacia. Această populaţie se ocupă în special cu cultura tutunului, iar după desfiinţarea Pustei a căutat teren propice acestei culturi, găsindu-l pe teritoriul actual al comunei. La înfiinfarea satului, aceştia au fost în număr de 1032 persoane şi erau de religie catolică de rit latin şi de naţionalitate maghiară Prima şcoală în satul Zimandu Nou, a fost construită în anul 1856.
      Şcoală a fost confesională administrată de Consiliul Biserices-Romano Catolic. Clãdirea, o căsuţă acoperită cu paie, a devenit nefolosibilă în anul 1890, fiind preluată după o reparaţie radicală de către comuna politică, devenind astfel şcoala comunală.
       Pe locul acestei şcoli, în anul 1897, cu un împrumut de 4886 koroane de la stat, s-a construit actuala clădire şi actuala grădiniţă. În anul 1948, în această şcoală învăţau 73 elevi din Zimandu Nou, Zimand Cuz, Andrei Saguna, Socodor, Simand, Sanleani şi Fântânele, iar în anul 1950 s-a înfiinţat un internat cu o capacitate de 40 de locuri.
       Prima casă de rugăciune s-a clădit în anul 1855, s-a ridicat o cruce în faţa casei de rugăciune. Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1908. În anul 1887 s-a înfiinţat poşta, iar în anul 1897 s-a clădit moara, proprietatea lui Kintzik Ioan, reclădită în 1907 de Nandor Maşndl. Calea ferată Arad-Brad, s-a construit în anul 1885, legând astfel comuna noastră de restul ţării cu ajutorul "drumului de fier".
        Satul Zimand Cuz, a fost înfiinţat în anul 1853. În acest an, 1853, pe actuala vatră a satului, au venit 92 de familii de naţionalitate maghiară din Pusta Bankut, judeţul Cenad, de religii romano-catolică. După colonizare, comuna a primit denumirea de Zimand Cuz (în limba maghiară Zimand Koz) în traducere, "între Zimanduri". Multă vreme locuitorii i-au spus Băncuţa nouă, în amintirea vetrei părăsite.
        Locuitorii acestui sat sunt buni gospodari şi au fost multă vreme recunoscuţi ca buni jucători de şah şi popice. Sărbătorirea hramului bisericii este în a treia duminică a lunii august.
        Scoala din Zimand Cuz s-a clădit în anul 1856, iar în anii 1904-1907, au fost ridicate actualele clădiri ale şcolii şi grădiniţei. În perioada primului război mondial din acest sat au căzut victime 9 locuitori.
        Biserica romano-catolică din acest sat s-a construit în anul 1932, odată cu clădirea primăriei. Satul Andrei Saguna a fost înfiinţat în anul 1926-1927 şi a fost colonizat mai întâi cu români care au emigrat din Kétegyháza şi Batania din Ungaria, ca  urmare a tratatului de la Trianon. În această perioadă au fost colonizaţi în actuala vatră a satului 415 locuitori români şi în satele din jur 300 maghiari.
        În anul 1929, este clădită casa parohială iar în 1938 s-a început zidirea bisericii ortodoxe române. Şcoala generală din Andrei Saguna a început să funcţioneze în anul 1931, iar în anul 1935, a fost terminată actuala clădire, modificată în 1976.
        În anii 1938-1939, apropierea celui de-al război mondial începe să se facă simţitã şi în comuna noastră, începându-se concentrările masive. Prin plecarea bărbaţilor comuna a început să regreseze economic, iar în 1940, urmare a tratatului de la Viena mulţi locuitori au trecut clandestin în Ungaria şi de acolo mai departe.
        Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a găsit comuna sub ocupaţie maghiară populaţia aşteptând trupele sovietice despre care ştiau că aduc eliberarea. La 21 octombrie 1944, trupele sovietice intră în comună şi după o luptă scurtă cu armata maghiară, eliberează comuna.
        După terminarea celui de-al doilea război mondial, odată cu revenirea celor plecaţi pe front şi cu reformele din perioada imediat următoare, comuna a început din nou să se dezvolte din punct de vedere economico-social. Locuitorii şi-au pus mari speranţe în reforma agrară,deoarece majoritatea erau agricultori de profesie, dar foarte săraci.
           În anul 1946 a fost expropriat moşierul Kintzik Ioan iar pe moşia acestuia a luat fiinţă Gospodăria Agricolă de Stat "Scânteia". În anul 1949, prin exproprierea moşierului Robert Zelinski, a luat fiinţă Gospodăria Agricolă de Stat Utvinis. Începând cu 11 martie 1952, pe teritoriul comunei funcţionează Cooperativa Agricolă de Producţie Zimandu Nou, care era formată din cooperatori harnici şi pricepuţi în munca pământului.
           După începerea procesului de industrializare, dat fiind faptul că oraşul Arad este foarte aproape, mulţi dintre locuitorii noştrii au preferat să plece la oraş calificându-se în diverse meserii. În acest fel unitatea agricolă de-a lungul anilor a rămas cu forţă de muncă tot mai puţină acest neajuns repercutându-se asupra posibilităţilor de câştig ale cooperatorilor.
           Dupã 1944, şi comuna noastră s-a înscris în cursul istoric al evenimentelor, locuitorii muncind cu mult entuziasm deoarece erau la un început de drum în care îşi puneau mari speranţe în special cei saraci. Dacă în primii ani de colectivizare ţăranii erau multumiţi de abundenţă de produse ce reprezenta contravaloarea muncii lor, pe măsura trecerii anilor, au simţit tot mai mult faptul că deşi teoretic şi practic producţiile  cerealiere erau tot mai mari, venitul lor scădea de la un an la altul, ajungându-se în situaţia  în care Cooperativa Agricolă de Producţie Zimandu Nou îşi încheia bilanţul cu pierderi de milioane de lei.
           Dintre obiectivele economico-sociale construite după anul 1944 putem enumera:
• construirea Căminului Cultural din Andrei Saguna în anii 1948-1951
• construirea magazinului mixt Andrei Saguna în anul 1965
• construirea Căminului Cultural Zimandu Nou în perioada 1965-1970
• construirea Dispensarului medical uman Zimand Cuz în perioada 1972-1976
• modernizarea şcolii generale Andrei Saguna în anul 1976
• construirea Căminului Cultural Zimand Cuz în perioada 1949-1953
• construcţia unui bloc cu 8 apartamente în zona gării C.P.R. Zimandu Nou, în 1987.
• construcţia în anul 1967 a unei brutării a Cooperaţiei de consum.
          Datorită lipsei de interes a locuitorilor şi a slabei preocupări a statului din ultima vreme, în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru reparaţia clădirilor în momentul de faţă sunt necesare reparaţii capitale la Căminele Culturale, şcolile şi grădiniţele din comună.
          La începutul anilor 1970, moara a devenit nefuncţionalã, apoi au început să dispară din utilaje şi piese, fiind astăzi o clădire părăsită, deşi ar fi de mare folos locuitorilor, în contextul noilor transformări. Revoluţia din 16-22 decembrie 1989, a găsit comuna noastră în aşteptarea unor evenimente majore care să transforme radical viaţa obştei. Toate schimbările care au survenit s-au făcut cu calm şi discernământ, neînregistrându-se nici un act de violenţă. Puţine au fost cazurile în care unii locuitori, mânaţi de ambiţii politice şi mai ales sub influenţa alcoolului au recurs la molestări, jigniri şi calomnii. A fost înlăturată conducerea de partid, s-a creat primul organism al puterii democratice -Frontul Salvării Naţionale - şi s-au luat măsuri severe de pază a obiectivelor, în special a reţelei de apă potabilă. Potrivit noilor reglementări, în data de 15 ianuarie 1990, locuitorii comunei adunaţi în sala Căminului Cultural Zimandu Nou au ales primarul comunei pentru perioada de provizorat.
           Până la alegerile din 20 mai 1990, în comună nu s-au format partide politice, cu excepţia Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Există însă membrii cotizanţi şi simpatizanţi ai miscărilor politice: Frontului Salvării Naţionale, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc creştin şi democrat, Partidul Social Democrat, Partidul Ecologist, Partidul Democrat Agrar.
          În această perioadă viaţa economico-socială a comunei cunoaşte transformări profunde. Mulţi intreprinzători îşi deschid activităţi economice cu caracter privatizat iar unităţile fie stat şi cooperatiste fac eforturi pentru a se încadra în rigorile economiei de piaţă. Este o perioadă în care se învaţă din greşeli. Eforturile Primăriei comunale au fost îndreptate spre crearea premiselor unui trai cât mai bun şi mai civilizat. Au fost reparate toate drumurile comunale şi se vor asfalta în această toamnă drumurile principale din satele Zimandu Nou şi Zimand Cuz. S-a dat în folosinţă piaţa comunală amenajată în apropierea barierei Zimandu Nou.
           Odată cu abrogarea Legii sistematizării oamenii au început să construiască case noi şi să se formeze noi gospodării. După căderea regimului comunist a fost reconsiderată atitudinea faţă de religie. Există de asemenea interesul în special din partea navetiştilor de a se crea locuri de muncă la nivelul comunei. Istoria comunei se va scrie in continuare iar timpul va demonstra dacã a lucrat in favoarea noastrã sau nu. Prezenta micromonografie a comunei a fost scrisă din necesitatea de a întregii tabloul istoric al comunei şi a fost inspirată din lucrările monografice mai vechi. Au fost omise unele date considerindu-se neesenţiale, urmând ca acestea să fie cuprinse într-o lucrare.